Un text scris colaborativ de doi autori invitați la serile Reflector

***

am stat mult timp să vină poezia la mine

am așteptat-o și mi-am antrenat corpul pentru ea

răbdarea este o lecție de tăcere supusă

am crezut că dacă o să tac n-o să fiu trasă la răspundere

am crezut că dacă o să beau o să spun lumii ce cred cu adevărat

iar ea m-ar ocoli pe îndelete

pericolul vine neanunțat

are multe forme și multe fețe fața mamei tale a fratelui a prietenei tale care îți făcea fotografii și afișe la evenimente

îți repetă minciuni până începi să le crezi să le repeți chiar tu

când dai bomboane la necunoscuți

pericolul vine neanunțat

când îți îmbrățișezi prietena cea mai bună la cafeneaua preferată cu cafeaua făcută de crush-ul tău

pericolul vine neanunțat

când în sfârșit o duci cu banii mai bine și plătești și chiria și cheltuielile și mai și dai din datorii

pericolul vine neanunțat

când îți vezi motanul dormind la soare ai spălat vasele ți-ai tăiat unghiile iar ridul din frunte astăzi e retras

pericolul vine neanunțat –

cel mai greu e când se lasă liniștea apăsătoare

oricine poate fi condamnat dacă se află în locul nepotrivit

este ceva turbat în lume; mă culc și mă trezesc citind știri, mă culc și mă trezesc mă culc și mintea turează în gol, șansa de recesiune mondială e aproximată acum la 60%, șansa să pocnesc eu este aproximată sangvin, ashwaghandha 400 de 2 ori 2 ori pe zi pentru sper poate hipercortizol, campanie, pre-campanie și dezlegare la carnea de post-campanie, când făceam liceul profa de engleză ne-a recomandat să citim știri mondiale, să prindem din cursul limbii și lumii, și 4 ani mai târziu a decis că e mai bine să nu; putem oare proteja copilul de lume și lumea de cei ce au fost copii acum câțiva ani și cam au uitat între timp? anxietatea e doar o lacrimă în mrejul lacului, în viitoarea economie a baronilor de apă lacrimile vor fi scumpe, dar până atunci acțiunile la antibiotice scad, Warren Buffet spune că atunci când bursele scad să luăm de seamă această poezie înțeleaptă a lui Rudyard Kipling, „dacă”, așa se cheamă poezia; dacă mă culc mă trezesc, nu știu cât de mult aleg să mă trezesc, nu știu când de mult aleg, de când până când nu mai diferențiez între mine și știri, nu diferențiez care e așchia și care e carnea

ceea ce mă liniștește, pentru că de fapt aici doream să ajung, în fiecare zi este azi, chiar azi, este, undeva, ziua mamei cuiva

la mulți ani

svetlana știe că mi-e frică de înălțimi și mă duce mereu spre ele

rostește cu vocea profundă a olgăi ștefan

un feminism balcanic e un feminism în termeni docili

copacii se retrag din calea mea

cum noi cei cu gândirea liberă și crezul pulbere ne-am infiltrat astfel în printre cei credincioși

într-o bătălie acerbă ne-am putut împăca cu tata prin discursuri politice

morală și istorisiri ale nostalgiei moldovenești

cu mama de ziua ei ne-am rănit pe patul unui copil apoi l-am privit amândouă cum plânge

pe fratele meu îl invidiez violent

a fost crescut cu „toate ți se cuvin”

privește mândru peste masă în casa în care lumea din jur nu șoptește

e casa lui sunt banii lui e sămânța lui care crește și sufocă copacii gazdă

pielea ta lenuța este o barieră de protecție dacă este una nedeteriorată închide gura

nu avem încotro

aș vrea să pot să le înțeleg pașii

întreaga moștenire a sufocării pe care nu am cunoscut-o

port 41 la pantofi și poate dacă-mi scurtez oasele voi cunoaște mai bine pașii

poate dacă îmi despic tendonul din avânt voi cunoaște mai bine pașii

poate dacă mă strivesc de cărămida veche și repugnantă, de ochiul urât care încolțește ca infecția, voi cunoaște mai bine pașii

poate dacă port greutăți la picioare, să port greutăți când ies în oraș, port greutăți când deschid frigiderul, port greutăți când fac baie, port greutăți când vorbesc și mai ales când vorbesc, port greutăți la dinți și la așezarea lor și la cum pică limba ce sunete scormonește

și niciodată să fie date jos

să visez greutăți, greutatea este un organ natural de calcifiere

să port greutăți dimineața și noaptea și în orele pe care nimeni nu le trăiește și totuși te obosesc

să port greutăți când mă rog și să-mi dau seama care parte a rugăciunii este greutate

și poate atunci le voi cunoaște mai bine pașii

niciodată nu mă cred pe mine, dar nu pot decât să am încredere în celălalt

căldura încălzește, mi-a spus, cândva, o Elena; nici ea nu se crede

niciodată nu mă cred pe mine, dar nu pot decât să am încredere în ea

știi, noi, când nu ne-am mai văzut de ani, primul lucru pe care l-ai făcut a fost să-mi dai o bombonică

---