Un veritabil bildungsroman 100% românesc: Cele patru oglinzi ale adevărului, Ana-Maria Negrilă

(Romeo Aurelian Ilie)

Editura Hyperliteratura, 2021

Ana-Maria Negrilă (născută în 1972, la București) este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București, doctor în literatura veche, scriitoare și traducătoare. A debutat în 1993, cu povestirea Fragile, în revista Jurnalul SF. Au urmat mai multe romane și volume de povestiri, toate încadrându-se în sfera literaturii SF sau fantasy: Orașul ascuns (Amaltea, 2004), Împăratul ghețurilor (2006, 2018, 2019), pentru care a obținut Premiul Vladimir Colin, Lumile se prăbușesc (Hyperliteratura, 2015), trilogia Stelarium (Crux Publishing), formată din Regatul sufletelor pierdute (2016), Ascensiunea stelară (2016) și Agenții haosului (2019). În 2020 a publicat primul volum din seria fantasy, Stăpânul umbrelor. Trezirea (Crux Publishing), iar în 2023, a apărul al doilea volum, Zorii războiului. Romanul Cele patru oglinzi ale adevărului, apărut în anul 2021 la editura Hyperliteratura este primul ei roman istoric.

Aș începe prin a spune că Cele patru oglinzi ale adevărului este un bildungsroman în toată puterea cuvântului. De ce spun aceasta? Nu doar pentru că autoarea ne prezintă de-a fir a păr toată copilăria și adolescența lui Ștefan, un orfan moldovean devenit medicul și filosoful florentin, Stefano Moro, ci mai cu seamă pentru că fiecare pas pe care acesta îl face în procesul său de maturizare este atent despicat din punct de vedere psihologic. Astfel, nu avem de a face doar cu o înșiruire de fapte grozave, antrenante, frumos croite din punct de vedere literar, ci și cu un adevărat tratat de psihologie aplicată. De bună seamă că trebuie să punem la socoteală aici și readucerea în luminile rampei a Moldovei de la începutul secolului al XV-lea, acțiunea romanului petrecându-se în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, precum și incursiunea în lumea incipientă a medicinei de pe aceste meleaguri, pentru că își au și ele, fără îndoială, rolul și rostul lor în strălucirea acestui roman.

Pe scurt, Ștefan își începe viața asemenea lui Mowgli sau Tarzan, copilărind în pădure, în mijlocul animalelor, a căror grai îl înțelege pe deplin, este salvat de un vânător, iar după moartea acestuia ajunge la o mănăstire, Negrea, unde învață să scrie și să citească, dar își îmbunătățește și talentul nativ la pictură. Nu stă mult nici aici, pentru că o serie de întâmplări stranii îl determină să fugă în lume. Ajunge la Suceava, ca ajutor de pictor de biserici, iar de aici este am putea spune racolat de un oarecare Miro, care, deși îi promite că îi va arăta întreaga lume, îl transformă într-un sclav cu acte în regulă (sau mai bine spus, în neregulă). Dar cum se pare a fost născut totuși sub o stea norocoasă, este cumpărat de medicul italian Ruggiero, care îl transformă în ucenicul său și care va fi rampa lui de lansare în lumea medicinei și a filosofiei.

Și dacă tot am ajuns la filosofie, trebuie spus că romanul este și unul profund filosofic, mai ales în cea de-a „patra oglindă” având de a face cu o dezbatere foarte acerbă, tradusă, bineînțeles, în fapte și în zbateri sufletești, a poate celor mai mari dileme din istoria gândirii universale: Ce este adevărul? Ce este libertatea? Ce este damnarea? 

---