[Valea Lupului – in.vocația] și [Valea Lupului – Hu.eco Mundo]

Valea Lupului – in.vocația

Cât de frumos e aici printre oameni când margini

de corp și-alte margini de corp sunt despărțite

de pielița densă, subțire a biosferei, când corpuri stau –

unele lângă mine, altele lângă tine – cum stau bobițele

de strugure pe ciorchine? Spune-mi, zeiță (sau tu,

conștiință), cum am ajuns noi, oamenii, pe aici!

Și, odată ajunși, am primit nume și-am început

să numim, cu de la sine putere, tot ceea ce nu

își găsea nume, intenție, vrere. Am pătruns prin cuvinte

minte de om și minte de fiară, osia luminii și cât

întuneric încape într-un corpuscul ce duce povară –

de-a fi receptacul minuscul pentru crepuscul.

Și să-mi mai spui, dacă iubești cu adevărat rizomii,

unde-și ascunde lumea vie ribozomii și ce dureri

resimte planta, ce gânduri diluează apa. Spune-mi,

zeiță, cum prin parole spalancate creăm instrumentar

nenecesar la sensibilitate! Și suntem oameni

printre obiecte aruncate.

---

Valea Lupului – Hu.eco Mundo

Tind uneori să fiu declamativ și
duios, mamă. Prietenul meu tinde

să creadă că sufletul merge în cloud

mai târziu. Și nu pot să nu mă întreb:

oare e cloudul material, materie, mantră?

E cloudul presocratic-ingenuu? Vreau,
oare, ca și sufletul meu să ajungă acolo
când doare?

Tind uneori să fiu declamativ pentru că
nu știu; nu, nu știu să construiesc imagini
cu plusvaloare, care să facă dintr-un text
un produs dublu plus bun. Stau în casă.

Încarc într-un cloud, cu un suport uriaș

în lumea fizică, tot felul de atribute

folosindu-mă de asini virtuali.

: Un mic virus în creierul nostru,

un mic virus și o specie mică.

Vulnerabili – vulnerabili și panicați și isterici.

Unde ești, mamă? Unde e cloudul

să ne facă să vrem? :

Vreau să visez că am mâini curate,

nu vreau să visez că tocmai mâinile
mele-s murdare intonând mantre.

: Mâna mea dreaptă e piatra ce leagă lumile,

mâna mea stângă e sabia ce stăpânește realitatea.

Oierul cu părul întunecat se leagănă pe un scaun.

Nori întunecați, veniți și doborâți păsările! :

Resping fenomene. Resping fenomenele care:
au de-a face cu specia mea, au de-a face cu alte specii,
nu mă spală pe mâini, mă spală pe mâini
(dar fără săpun), m-ar omorî sau m-ar lăsa undeva
pe pământ să trăiesc mult prea mult. Lumea e goală,

iar gaura din pieptul meu, Tată, reală!

Mân-a mea dreaptă, mân-a mea stângă,

doborâți păsările! Vreau să văd din balcon

newsfeedul și sufletul Omului.

---