Vis multidimensional
viața mea este o scenă cu luminile stinse
o crimă în desfășurare
nu sunt eu dar mă doare carnea pe oase
mă doare memoria lucrurilor pe care nu le trăiesc
mă trezesc – adorm
culeg spini de pe alei cu trandafiri
mă trezesc – adorm
alerg după gâște, înapoi în copilărie
undeva pe un pământ ars de brumă
și o tăcere cu miros de fum.
privesc ouă sparte printre brazde
pui striviți sub tălpi
sânge care urcă printre degetele de la picioare și înmoaie
pământul uscat de pe glezne
este doar un vis multidimensional – straturi de eu,
versiuni care se ciocnesc în somn
fiecare încercând să respire
prin gura celeilalte
mă trezesc, adorm, iar și iar –
ceasul este un animal neliniștit
își linge buzele cu ambele limbi
însetat să-mi înghită timpul
sunt gata să plec
deși nu am un drum de făcut
iar afară este încă noapte.


Leave a comment