[zmeu fără zgardă], [naștere inversă], [acolo a început totul] și [masă de duminică]

zmeu fără zgardă

curând și râsul ne va albi

fericirea jupoaie poteci

rămâne loc ghioceilor

la vară ei se vor apuca să sape

timpul înapoi

îl vor băga în pământ

deasupra vor crește iar potecile

cine ce-o vrea va face

va ninge va spoi cu însingurare

căldura va coace și vântul va desțeleni toate astea

primăvara va sta la capătul lucrurilor și va privi

cum toate întoarse în pământ

vor pierde hohotele

și o nebunie va apărea de jos în sus

galeșe crengile a ceva ce am vrea să fim

se vor spuzi de stele

florile vor face dintr-un oraș

locul în care unii se îndrăgostesc sau mor

sau când nu au ce alege

înnebunesc și durerea devine un arbore ocrotit de lege

care face o umbră de te povestește

și lumea nu are zgardă pentru zmeu

---

naștere inversă

pe la ora 10 s-a oprit timpul

a văzut fără ochelari

cum pe o mamă demult mutată în salonul de nori

au apucat-o durerile

de desfacere a vieții din memoria pruncului

și zăpada a plâns cu înțelepciune rece

și poarta tot nu se deschidea

și nici la auzul a o mie de strigăte

burta cerului tot nu năștea

se redeschidea anevoie invers

crăpând

ca să treacă o parte din ce mai durea și se prefăcuse în scâncet

și peste noi a căzut atunci

ceva ce nu mai avea asemănare de cuvinte

o sentință de acum încolo

de cât a mai rămas de ținut minte

și încetișor cerul depăna cordonul de lumină

luându-și acasă

adormitul

---

acolo a început totul

acolo am învățat să pun culori pe lucrurile nevăzute

să spun mulțumesc pentru ce mi s-a părut că aș avea

strămutărilor le-am deschis ușa și a intrat un câine

o pisică o păpușă care dezarticula cuvinte

ai mei erau din carnea și sângele care m-au durut mai târziu

casa era clădită pe un prundiș de trecuturi

care nu se consolidaseră prea bine

când fugea spaima când aluneca rătăcirea

erau toate în derulare ca un ținut nisipos turnat în matrițe

orizontul se schimba după gustul zilei năpraznice

se făcea ba o poartă verde ba o pivniță

ba o consecință a exercițiului creșterii

ce-ai vrea să fii când nu vei fi mare

ce-ai vrea să nu fii ca să rămâi aici neatins

---

masă de duminică

dintr-un teanc de duminici

puțin purtate puțin bucurate

greu de ales una mai bună

în cele vechi sfinții stau pe scăunele de pescuit

așteaptă să cadă în năvod

peștele ochiul o sandală de eremit

o firimitură de anafură la care un șoarece a poftit

s-a făcut liliac

soarele dospește pâinea mulțimii

popoare înfulecă hrana de obște

ascultând porunca

pe care un tălmaci surd o irosește

un mut ar spune ce a înțeles

dar biserica lumii seamănă cu o sală de mese

la care s-a adus ultimul fel

---