în stepele bărăganului foamea șuieră prin case îi cheamă afară în frig îi duce în locuri știute și neștiute aici foamea e un vânător neînduplecat o glandă lipsă lovește ultimele dropii cu bâte cu bolovani iarna pe polei marile zburătoare preschimbate-n tocană în umbre în fum dansul roti

Belzebut fumează la intrare în nartex În duplex fără cabluri îți intru în cortex Localizez cele trei puncte din vertex Și-ți traduc coordonatele s-ajungi la zenit Da’ nici cu GPS sau Waze nu te-aș vedea cu venit Cuvenit rămâi prins în șomajul spiritual Și mutual comunicăm ca doi muți vizual

1. ajungem foarte târziu acasă. după ozi în carene-am hrănitego-ul cu lingurița de lemn, ne dezbrăcăm și rămânemslabi într-o clipă de tăcere.    atuncine oferim suficient spațiupentru a ne sculpta exact așa cum suntem. încheieturile mise topeau pe talia ta amprentele teacopereaup

Poze minunate Mă fac să-mi reconsider Perspectiva pentru obiect Poze minunate Ascut Sensul bont al omului Pentru obiect „物のように扱われる” „A fi tratat ca un obiect” Sau „物になる” „A deveni un obiect” ca o expresie eufemistică A mortului Mă simt că În limba vieții cotidian

vii spre casă îţi strâng mâna faci bine obosită ai dansa ai merge la discotecă dar mai bine mănânci mai bine te odihneşti plec tu intri te încui înăuntru plec pe drum gropile păsările copiii pe care aş vrea să-i învăţ câte ceva copii de care mai bine nu m-aş apropia vii spre casă batem [&

Ce mai poți face în provincia de la periferia unui imperiu Să scrii poezii Pe placul celorlalți poeți de la marginea imperiului Să numeri pavelele cînd nu ai ce număra Banii sau numărul berilor de ieri. Noaptea tîrziu, cînd în sobă mai e cît de cît cald Să îți spui că poate nu e adevărat. [&

aș vrea să mi te șterg din memorie să merg într-o zi pe o stradă dubioasă plină de pereți cu graffiti tendențioase și să văd o baracă pe care scrie eternul sunshine of the spotless mind să știu că acolo îmi pot elibera memoria am ajuns să nu mai înțeleg rostul amintirilor cu tine mă [&hell